1. O, cum aleargă un părinte
când inima de-ai săi se leagă!
Mereu pe drum, mereu 'nainte,
mereu cu-atâtea griji în minte...
O, cum aleargă un părinte
pentru copii o viață-ntreagă!

2. O, cum se zbate să-i îndrume,
cu toată grija, cu tot dorul!
Ca un cârmaci pe-o mare-n spume,
o, cum se zbate să-i îndrume,
ca să le facă-un rost pe lume
și să le-nalțe viitorul!

3. Sub fir cu plumb și cu mistrie,
el pune piatră pestre piatră...
Legându-și vechea temelie,
sub fir cu plumb și cu mistrie,
el vrea ca toți cei dragi să fie
alături, vatră lângă vatră.

4. Cu cât mai mult, în lupte grele,
Acel ce ne-a creat ființa,
zidind pe cosmicele schele
amețitoare bolți de stele,
cu cât mai sus, mai sus de ele,
ne-a pus în slavă locuința!

5. În Fiul Său, cu stropi de sânge,
El a răbdat pe lemn furtuna.
Și când acasă ne va strânge,
când moartea însăși o va frânge,
oriunde haru-și va răsfrânge,
vom fi cu El întotdeauna!

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 141.
Autor text: Costache Ioanid.